Confesiuni de soţie

[tancha_ru86]

katina te inteleg si eu tot cu dor de casa scriu. ma uit la video de la nunta si ma vad acolo asa de fericita, imi vad rudele si prietenii asa de veseli si fericiti incat imi vine acum sa urc in avion si sa plec acasa. dar nu totul ti se da pe tava si de cele mai multe ori trebuie sa te lupti ca sa-ti realizezi visele, sa treci peste singuratate, sa treci peste greutati, sa treci peste tristeti ca sa razbesti acolo unde ti-ai propus, iar viata de familie nu e usoara, mai ales cand ai un bebe mic. Stiu, rasaritul de soare nu-i ca acasa cand razele calde ale diminetii iti mangaie ochii imbiindu-te sa te ridici din pat si sa ai cea mai frumoasa priveliste din lume - cea a parintilor tai, dar trecem peste si incercam sa ne facem propriul camin primitor si cald alaturi de sotii nostri.

[INNA 2012]

,,P.S. Ador tema asta pentru ca eu simt lipsa unei prietene de confesiune, ele sunt departe de mine, iar sa comunici pe telefon sau internet nu-i acelasi lucru.,,

Tancha te inteleg perfect...doar ca aici comunicam tot pe net

din start am zis ca asa o tema e mai mult decit asteptata nu doar de mine,si uite ca s-a adeverit...iar ceea ce tine de prieteni,pai totul se invirte in jurul nostru,dar nu mai e la fel...asa cum si noi nu mai suntem la fel.
am o prietena,e in tara,la distanta totul e super bine,dar cum ajung acasa,nu e aceeasi,la distanta ne sustinem si nu e zi sa nu ne scriem,iar acasa totul se schimba brusc,si asta la nunta foarte mult s-a observat.
ieri am avut asa o mare bucurie si ma impartasesc cu voi: aveam o prietena de facultate,am locuit 4 ani in aceeasi camera de camin...ea plecase in state,eu in spania,si mult timp pierdusem legatura,dar de fiece data cind vorbeam pe skype,reluam discutia de la ce am ramas,de parka niciodata nu am fost despartite,si cu asa o facilitate comunicam,fara pic de efort...ramasese in state fara acte ca sa-si caute rostul,si la un an afla ca ii decedeaza tatal care in viata lui nu a avut probleme de sanatate,se stinge din cauza unui cancer.in tot acest timp ea nu s-a putut intoarce in tara,dar ii raminea mamica care o sustinea si viceversa.in perioada ceea noi tineam legatura,ii era greau,dar mereu discutam...iar nu dupa mult,in martie anul trecut ii decedeaza si mamica,ea continuind fara acte.asta i-a fost punctul ce a doborit-o.de atunci nu a raspuns la telefon,doar in scris uneori,si-a sters toate conturile de pe retelele sociale,nu puteam da de ea,nici macar inaintea nuntii.nu ridica pe skype niciodata chiar daca era online.iar ieri mi-a scris,si-a revenit, e bine..urrrrrraaaaaaaa...si a primit green cardul...cred ca mai tare saream eu in sus de bucurie decit ea.chestia e ca are aici o sora,si in 2013 o sa vina in ospetie,atit de tare mi-a dat puteri vestea ei,ca azi de la 9 stau in bucatarie cit sotul dormea,iar eu gateam,eu care nu prea iubesc gatitul
asa ca fetele,cind vii greu pe suflet,sau cind aveti o bucurie,sau pur si simplu vii trist sau va simtit singure,nu va fie jena sa exprimati ceea ce aveti inauntru...aici e locul potrivit

[INNA 2012]

Katina si tancha...dorul de casa cred ca e de neinlocuit,mai ales cel de parinti...dar tre sa incercam sa fim fericite si implinite alaturi de sotii nostri...iar macar o data pe an sa vizitam parintii,sau de ce nu sa na viziteze ei...
Da Doamne la toti posibilitatea de a calatori,atit copiii la parinti,cit si parintii la copii!

[maryLand]

Astazi o sa ma confesez eu, pentru ca ieri am primit o lovitura in suflet, o pustietate ce nu poate fi umpluta cu usurinta...


...pretuieste astazi pe cei de linga tine, pentru ca miine ar putea fi prea tirziu...multumeste astazi pentru ajutor, indrumare, sfaturi si cicaleala...pentru ca posibil miine aceste lucruri nu vei avea cui le spune...imbratiseaza astazi pentru ca viata este atit de impevizibila...

Lectiile de viata nu incep doar cind esti fericit...lectia mea de viata a fost ieri...iar ultimele sfaturi au fost "mai copii, faceti copii ca sta scrinciobul degeaba"...

Multa sanatate familiilor noastre si multa putere pentru mai departe...

[CristinaB]

Astazi o sa ma confesez eu, pentru ca ieri am primit o lovitura in suflet, o pustietate ce nu poate fi umpluta cu usurinta...


...pretuieste astazi pe cei de linga tine, pentru ca miine ar putea fi prea tirziu...multumeste astazi pentru ajutor, indrumare, sfaturi si cicaleala...pentru ca posibil miine aceste lucruri nu vei avea cui le spune...imbratiseaza astazi pentru ca viata este atit de impevizibila...

Lectiile de viata nu incep doar cind esti fericit...lectia mea de viata a fost ieri...iar ultimele sfaturi au fost "mai copii, faceti copii ca sta scrinciobul degeaba"...

Multa sanatate familiilor noastre si multa putere pentru mai departe...

Maryland, condoleantele mele daca am intuit corect, si urmati sfatul bunicii cit mai repede...

[Alintush]

Maryland, imi pare rau pentru ceea ce sa intimplat, ochii mei erau, de fapt si sunt in lacrimi cind am citit cuvintele tale...
intr-adevar pretuim dupa ce am pierdut
condoleantele mele...

[perla]

Maryland imi pare foarte rau... cuvintele sunt de aur...

[RoDiNkA]

MaryLand...mi-au trecut fiori reci, care nu ma lasa...as vrea sa spun multe, cuvintele tale m-au strapuns ca o gheata ascutita...e adevarat, nu pretuim ce avem si doar dupa ce pierdem, realizam ce comoara aveam alaturi, care era perceputa ca ceva firesc...Vreau sa te imbratisez strins...stiu ca acest gol nu poate fi compensat cu nimic, doar timpul poate diminua intensitatea durerii...Putere, draga noastra...Noi suntem cu tine............

[seyla]

MaryLand, eu mult as dori sa te sustin in acest moment greu si tragic... Traind o pierdere, intelegem ca toate zbuciumarile lumesti nu au sens... Numai dragostea fata de cei dragi este principala...
Cata intelepciune in cuvinte... intelepciunea omului, care a simtit viata, si nu pur si simplu a trait... cred ca intotdeauna ai pretuit... nu ai putut altfel...tot ce ai pe inima- le citeste... si se bucura ca ai inteles...

[maryLand]

Multumesc tare mult fetelor, este vorba de pierderea bunelului...

Am invatat insa ca prea putin spunem multumesc, prea putin te iubesc, ne certam prea mult de la fleacuri, nu atragem atentia la sfaturi...dupa ce se duc de linga noi...nu mai ai ce le demonstra...deja de acolo sus ne vegheaza...

Ma bucur ca m-a vazut mireasa si ca a dansat toata seara linga mine...

Multumesc pentru incurajazri si cuvinte calde...viata merge mai departe